Prima pagină

Date generale


Suprafața: 41.290 km2  Populația: 7,5 Mil.
Frontiere:

  • Liechtenstein 41,1Km
  • Germania 345,7Km
  • Franța 571,8Km
  • Italia 734,2Km
  •                                                    Austria 165,1Km

 

Capitala: Berna

Alte orașe importante: Zurich; Geneva; Basel; Lausanne; Lucerna; Lugano; St.Gallen

Moneda: Francul elvețian (CHF) 1CHF= 100 Rappen

Limbi naționale:
  • germana (cca. 64%)
  • franceza (cca. 20%)
  • italiana (cca. 6,5%)
  • retoromana (romanşa) (cca. 0,5%)
 
Descriere geografică:
Elveția face parte din rândul celor mai muntoase ţări europene, având peste 70% din suprafață acoperită de Alpi, în partea de centrală şi sudică şi Jura în partea de nord-vest. Alpii elvețieni fac parte din cel mai întins lanț muntos al Europei, remarcându-se prin vârfurile ascuțite şi trecătorile abrupte. Munții Jura sunt mult mai puțin înalți şi mai puțin întinși decât Alpii, fiind foarte populari pentru numeroasele pârtii de ski. Intre cele două sisteme muntoase se întinde platoul elvețian, aflat la o înălțime de aprox. 400 m peste nivelul mării. Cele mai importante râuri sunt Rhin, Rhone, Ticino şi Inn. Elveția este  renumita şi pentru numeroasele sale lacuri, cele din regiunea Alpina fiind de o frumusețe deosebită. Printre cele mai importante lacuri se numără Lacul Geneva, Lacul Lugano, Lacul Maggiore, lacuri ce se întind şi în afara granițelor elvețiene şi Lacul Neuchâtel, Lacul Lucerne şi Zurich, Briensee şi Thunersee, care se află în interiorul teritoriului elvețian.

Clima:
In văi şi în zona platoului predomină un climat temperat, cu o temperatură medie anuală de cca. 10° C. Temperatura descrește cu cca. 2 ° C la fiecare creștere de altitudine de circa 300 m. Precipitațiile variază considerabil cu altitudinea.
 
Istorie:
Teritoriul actual al Elveției, populat din timpuri străvechi de triburile germanice ale helveților, a fost integrat în secolul al XI-lea în imperiul romano-german.
 
1291 Cantoanele Schwyz, Uri si Unterwalden au semnat o alianță pentru a se apăra împotriva dominației străine
 
  • 1479 - Elveția şi-a proclamat independenţa
  • 1515 - Elveția a adoptat o politică de neutralitate după ce Franța a oprit expansiunea în Italia
  • 1648 - Independenţa Elveției este recunoscută pe plan internațional prin pacea de la Westfalia
  • 1798 - Trupele franceze ocupa Elveția şi pun bazele Republicii Helvetia
  • 1815 - Congresul de la Viena reface confederația şi extinde teritoriul elvețian. Neutralitatea Elveției este recunoscută formal
  • 1848 - Elveția stabilește controlul federal asupra Confederației. Guvernul federal câștigă mai multă autoritate în urma constituției din 1874
  • 1863 - A fost fondată la Geneva, Crucea Roșie Internațională
  • 1920 - A luat ființă la Geneva, Liga Națiunilor 

In timpul celor două războaie mondiale, Elveția şi-a păstrat neutralitatea. Din 1959, Elveția a fost guvernată de o coaliție liberal-conservatoare de patru partide. În 1959, Elveția a devenit membră AELS, iar în 1972 a semnat un acord industrial de liber-schimb cu Comunitatea Economică Europeană (CEE).In 1986, în urma unui plebiscit şi din dorința de a-şi păstra neutralitatea, poporul elvețian a respins propunerea parlamentului de aderare la ONU. Un nou referendum pe tema aderării ţării la ONU s-a desfăşurat la 3 martie 2002 obținând votul favorabil al populației, iar la 10 septembrie 2002, Elveția a devenit membru al ONU.

Confederația:
Termenul de Confederație desemnează Statul Federal în Elveția. Competentele Confederației sunt fixate prin Constituția federală. Confederația este, cu precădere, competentă în materie de politică externă, de politică de securitate, politică vamală, monetară şi de legislație, atunci când aceasta se aplica pe întreg teritoriul național. Competenţe de altă natură revin nivelului imediat inferior, respectiv al cantoanelor.

Cantoanele:
De la fondarea Cantonului Jura, în 1978, Elveția număra 23 de cantoane. Din rațiuni istorice, trei dintre ele, Unterwald, Appenzell şi Basel sunt constituite din câte două semi-cantoane. Cantoanele sunt state care s-au reunit în 1848 pentru a da naștere Confederației, transferând acesteia o parte din suveranitatea lor. Fiecare canton sau semi-canton are propria sa Constituție, propriul sau Parlament, propriile sale tribunale. Parlamentele cantonale număra de la 58 la 200 de locuri, iar guvernele cantonale câte 5, 7 sau 9 persoane. Regimul de democrație directă, cunoscut sub numele de Landsgemeinde, există încă în cantoanele Appenzell, Rodes-Intérieures si Glarus. In toate celelalte cantoane poporul se exprimă prezentându-se la urne.

Parlamentul – autoritatea legislativăParlamentul sau Adunarea federală este compus din două Camere : Consiliul național, cu 200 de membri şi Consiliul statelor, cu 46 de membri (câte doi pentru fiecare canton întreg şi cate unul pentru fiecare semi- canton).


Consiliul Federal (Guvernul) – autoritatea executivă

Consiliul Federal este alcătuit din 7 membri, aleși de către Adunarea Federală (Parlament) pentru un mandat de 4 ani. Consiliul Federal reprezintă puterea executivă supremă în cadrul Confederației. Elveția are 7 departamente federale, fiecare condus de câte un Consilier Federal:


1. Departamentul Federal pentru Afaceri Externe

2. Departamentul Federal pentru Justiție şi Poliţie

3. Departamentul Federal de Interne

4. Departamentul Federal pentru Mediu, Transporturi, Energie şi Comunicații

5. Departamentul Federal de Finanțe

6. Departamentul Federal de Apărare, Protecție Civilă şi Sport

7. Departamentul Federal pentru Afaceri Economice

Președinția:

Președintele Confederației, care este şi şef al guvernului, este desemnat, pe termen de un an, prin rotație, dintre cei șapte membri ai Consiliului Federal. Președintele conduce ședințele Consiliului Federal şi are, de asemenea, sarcini de reprezentare.

Tribunalul Suprem Federal – autoritatea judecătorească

Tribunalul federal din Lausanne este autoritatea judecătorească supremă în stat şi apăra drepturile constituționale ale cetățenilor împotriva deciziilor arbitrare ale autoritarilor şi administrației. Judecătorii sunt aleși de Adunarea Federală (Parlament).

Separarea puterilor:

In Elveţia există distincție între puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească.

 

Acreditarea jurnaliștilor și observatorilor externi la alegerile de la 26 mai 2019

16.04.2019

La alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European de la 26 mai 2019, procedurile de acreditare a reprezentanților externi ai mass media,…

Alegerile europarlamentare, 26 mai 2019

14.03.2019

Duminică, 26 mai 2019, vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European. Lista secțiilor de votare organizate în străinătate va fi publicată cel mai…

GHIDUL ALEGĂTORULUI ROMÂN

23.04.2019

Ghidul alegătorului român în străinătate …